Leadership pe timp de criza

Din multe puncte de vedere, criza actuala a actionat atat asupra economiei si companiilor romanesti, cat si asupra companiilor internationale sub forma unui "stress test" foarte necesar. Vizualizati un pod nou construit peste care nu a trecut nicio masina. Poate arata extraordinar, dar nu poti fi sigur ca este riguros din punct de vedere structural decat atunci cand prima masina il va trece in siguranta. Din pacate, multe companii romanesti au realizat ca nu pot "sustine greutatea masinilor" in 2009. Putem invata multe lucruri doar analizand situatia companiilor care au supravietuit si a celor care nu au reusit sa treaca de aceasta criza. Multi ar arata cu degetul spre conducerea acestor companii in ambele cazuri, pozitiv si negativ, drept cheie a succesului sau esecului. In unele cazuri acest lucru poate fi adevarat. Mai intai sa privim sumar cazurile in care conducerea nu a fost factorul determinant.

Cred ca in cele mai multe cazuri, nu conducerea a fost cea care a dus in mod direct la succesul sau esecul respectivelor companii. Din ce in ce mai des diferentierea este data la nivelul companiei de: 1) cunoasterea clientului; 2) cunoasterea pietei; 3) cunoasterea propriilor produse si servicii; 4) competenta angajatilor de a sustine aceste componente. Astfel, in aceste cazuri, cheia supravietuirii in 2009 nu a fost modul in care au reactionat fata de criza, cat mai degraba stabilitatea companiei anterioara instaurarii crizei.

Deci, mai lasa acest lucru loc pentru un "leadership" puternic la carma companiilor in perioade de criza? Trebuie sa recunosc in primul rand ca nu sunt un fan al termenului "lidership" in contextul intrebuintarii sale actuale in lumea de afaceri… sau poate ar trebui sa spun, mai degraba, al "excesivei sale intrebuintari". Termenul a fost atat de de folosit incat a devenit un cliseu gol de continut decat o caracteristica importanta. De obicei, cand aud cuvantul "leadership", vorbitorul vrea de fapt sa spuna "carisma", "management", "influenta" sau, pur si simplu, "competenta".

Cu toate acestea, cred inca in necesitatea indeplinirii rolului de "Lider" adevarat in timpuri de criza. Cartile par sa confirme ca este nevoie de o cu totul alta gama de aptitudini pe timp de criza. In mod traditional, asemenea 'lideri' sunt mai degraba dogmatici, directi si autocrati. Angajatii asteptandu-se la un asemenea lidership si acceptandu-l bucurosi. Daca acesti "lideri de criza" nu-si vor putea revizui stilul odata ce criza va lua sfarsit, se vor gasi in situatia de a nu mai fi in gratii si fara slujbe (luati in considerare cazul lui Winston Churchill).

Cealalta caracteristica importanta a 'liderului de criza'' este aptitudinea de a fi rapid si categoric. Traditional, termenul "criza" inseamna un lucru brusc si neasteptat; de exemplu un cutremur, pierderea unui client important, prabusirea guvernului. In aceste situatii, o companie isi pierde temporar fundamentul, atat la propriu, cat si la figurat. "Liderul" adevarat isi asuma raspunderea, ia decizii, isi pastreaza calmul si le insufla incredere angajatilor.

Asadar, din aceasta perspectiva de intelegere a crizei, apare intrebarea: Am folosit oare terminologia corecta in 2009? Se pare ca adjectivele au evoluat in ultimul an. Prima data ne-am confruntat cu "criza subprime", apoi cu "criza bancara" si in final cu "criza financiara mondiala". Eu as sugera sa inlaturam cuvantul "criza" folosit gresit in cazul acestor denumiri, si in mod corect sa le redenumim "Colapsul", "esecul bancar" si "ajustarea financiara mondiala". Eu as evita cuvantul criza, deoarece pentru mine criza implica ceva care apare brusc si fara avertisment.

O situatie care se dezvolta in curs de cativa ani, nu cateva luni, saptamani sau zile, nu pare a se potrivi cu definitia crizei. Si in concordanta directa, nu pare sa justifice aptitudinile unice ale unui "lider de criza". Consider ca situatia actuala a multor afaceri romanesti care dau faliment nu este rezultatul unei lipse de leadership, ci al lipsei unei gandiri sanatoase de afaceri. Prea multe afaceri si prea multi oameni de afaceri din prima jumatate a primului deceniu din acest mileniu au avut succes in mare parte datorita unui exces de lichiditati pe piata (Multumim bancilor!) si cererii mari (Multumim consumatorilor!).

Pentru majoritatea acestor afaceri, criza a inceput cu mult inainte de 2009, a devenit insa evidenta abia cand constrangerile actuale au fost aplicate modelului de afaceri. Acum bancile si-au inchis seifurile, iar consumatorii stau acasa. Nici autoritatea, nici concludenta actiunilor sau rapiditate in luarea deciziilor nu vor aduce inapoi investitorii sau clientii. Pe de alta parte, acele afaceri care navigheaza cu succes in 2009 sunt acelea care isi cunosc clientii, cunosc piata si isi cunosc produsul sau serviciul oferit.

Pentru aceasta nu este nevoie de "leadership de criza", ci pur si simplu de "leadership competent". Exista insa nevoia pentru acele skill-uri pe care le poseda un "lider de criza" - cu precadere pentru abilitatea de a-i reasigura pe ceilalti ca ii asteapta un viitor stralucit. Dar si mai importanta este nevoia de lideri si manageri, care sunt pregatiti sa inceapa constructia viitorului propriilor lor companii pe baza noilor realitati de afaceri. Din pacate, acest tip de leadership este in stoc redus astazi.